Hipnoza este o interacțiune socială în care o persoană sugerează alteia că anumite percepții, sentimente, gânduri sau comportamente vor apărea spontan. Participantul experimentează adesea o concentrare a atenției restrânsă și o disponibilitate crescută de a accepta sugestii.

Susceptibilitatea variază foarte mult. Unii oameni răspund dramatic; alții prezintă un efect redus. Scalele standardizate măsoară gradul de reactivitate. Hipnoza poate reduce durerea, poate ajuta la recuperarea amintirilor (cu riscul de confabulație) și poate ajuta la modificarea obiceiurilor precum fumatul. Studiile de imagistică cerebrală arată modificări ale activității în concordanță cu experiențele sugerate, însă mecanismul care stă la baza acestora rămâne dezbătut. Teoriile disocierii propun o divizare a conștiinței; teoriile socio-cognitive pun accentul pe jocul de rol și pe așteptare.

Hipnoza nu este o metodă fiabilă pentru recuperarea amintirilor pierdute și nici nu oferă puteri speciale. Este un proces colaborativ care depinde de implicarea imaginativă a participantului și de încrederea în situație. Utilizată responsabil, poate fi un instrument clinic util; utilizată cu neglijență, poate crea convingeri false.

Hipnoza modifică relația obișnuită dintre sugestie și experiență. Gradul acestei modificări diferă de la persoană la persoană.