Analiza factorială este o procedură statistică ce identifică grupuri de elemente sau variabile corelate. Aceasta reduce un set mare de măsurători la un număr mai mic de dimensiuni sau factori subiacenți.

În cercetarea inteligenței, analiza factorială a multor teste mentale diferite a relevat un factor general, g, care explică o mare parte din varianța comună, împreună cu factori mai specifici pentru abilitățile verbale, spațiale și alte abilități. În cercetarea personalității, aceeași metodă a produs modelul celor cinci factori - deschidere, conștiinciozitate, extroversiune, agreabilitate și nevrotism - arătând că mii de adjective ale trăsăturilor se grupează în aceste dimensiuni largi.

Tehnica examinează modelele de corelație. Se presupune că variabilele care se corelează puternic între ele reflectă un factor comun subiacent. Diferite metode de extracție și rotație pot produce soluții oarecum diferite, așadar interpretarea necesită atât judecată statistică, cât și simț teoretic. Analiza factorială este exploratorie atunci când structura este necunoscută și confirmatorie atunci când se testează o structură ipotetică.

Atunci când o masă de măsuri care se suprapun trebuie simplificată în dimensiuni coerente, analiza factorială este instrumentul standard.