În republici, șeful statului este adesea președintele. Funcția poate fi în mare parte ceremonială sau, în sistemele prezidențiale, autoritatea executivă centrală aleasă independent de legislativ.

Puterile prezidențiale includ de obicei comanda forțelor armate, conducerea relațiilor externe, numirea înalților funcționari și semnarea sau vetoarea legislației. Durata și limitele mandatelor variază. Alegerea directă conferă președinților un mandat personal; alegerea indirectă prin intermediul unui colegiu electoral sau al parlamentului modifică relația cu alegători și partide.

Concentrarea vizibilității și autorității într-o singură persoană creează atât o conducere decisivă, cât și riscul personalizării. Relațiile cu legislativul pot fi cooperative sau antagonice, în funcție de controlul partizan și de regulile instituționale. Procedura de punere sub acuzare sau procesele echivalente oferă o ultimă soluție pentru a evita abaterile prezidențiale.

Puterile formale ale unui președinte sunt doar o parte a poveștii; abilitățile și circumstanțele determină cât de pe deplin sunt acestea exercitate.