Loialitatea față de propria națiune și convingerea că interesele naționale ar trebui să aibă prioritate modelează naționalismul ca forță politică. Acesta poate alimenta mișcările de eliberare împotriva imperiului și, de asemenea, poate conduce la politici de excluziune sau expansioniste.

Naționalismul se mobilizează în jurul limbii, culturii, istoriei sau etniei comune. Versiunile civice pun accentul pe valorile și instituțiile politice comune; versiunile etnice subliniază originea și omogenitatea culturală. Ambele au inspirat construirea statului și ambele au justificat discriminarea sau violența împotriva celor definiți ca străini.

În politica contemporană, naționalismul apare în dezbaterile despre imigrație, comerț, suveranitate și instituții internaționale. Susținătorii susțin că protejează autodeterminarea și continuitatea culturală. Criticii avertizează că poate aluneca în xenofobie și poate submina cooperarea în problemele comune. Intensitatea sentimentului naționalist fluctuează în funcție de anxietatea economică, schimbările demografice și indiciile elitei.

• Prioritizează identitatea și interesele naționale
• Poate fi cu accent civic sau etnic
• Impulsionează atât eliberarea, cât și excluderea
• Modelează dezbaterile despre imigrație, comerț și politică externă