O ideologie naționalistă autoritară care glorifică statul sau rasa, suprimă opoziția și mobilizează societatea prin organizarea de masă și propagandă este cunoscută sub numele de fascism. A apărut la începutul secolului al XX-lea în Europa și este cel mai strâns asociată cu Italia lui Mussolini și, într-o formă rasializată, cu Germania lui Hitler.

Mișcările fasciste au respins atât democrația liberală, cât și socialismul marxist. Ele au pus accent pe ierarhie, luptă și principiul conducerii. Odată ajunși la putere, au demontat instituțiile independente, au controlat cultura și educația și au urmărit politici externe agresive. Costul uman al regimurilor fasciste, în special al variantei naziste, rămâne un avertisment central în memoria politică.

Cercetătorii dezbat limitele precise ale termenului și aplicabilitatea sa la mișcările ulterioare. Printre caracteristicile principale se numără ultranaționalismul, disprețul față de pluralismul democratic și fuziunea dintre puterea statului și cea a partidului. Înțelegerea fascismului continuă să fie importantă pentru recunoașterea tiparelor autoritare care reciclează teme similare în contexte noi.

Înfrângerea puterilor Axei în 1945 a discreditat fascismul ca model de guvernare, însă fragmentele sale ideologice reapar periodic.