Einstein a publicat relativitatea specială în 1905, iar aceasta a schimbat modul în care gândim despre spațiu și timp. Teoria se bazează pe două postulate. Legile fizicii sunt aceleași pentru toți observatorii aflați în mișcare uniformă. Viteza luminii în vid este aceeași pentru toți observatorii, indiferent de mișcarea lor. Din aceste postulate simple se trag concluzii remarcabile. Ceasurile în mișcare merg mai încet. Obiectele în mișcare sunt mai scurte. Masa și energia sunt echivalente, E = mc². Simultaneitatea este relativă. Două evenimente care par simultane unui observator pot să nu pară simultane altuia.

Relativitatea specială se aplică obiectelor care se mișcă cu viteze constante, în special viteze apropiate de viteza luminii. La viteze de zi cu zi, efectele sunt neglijabile. Un avion cu reacție care zboară cu 800 km/h experimentează o dilatare a timpului de aproximativ o parte la un trilion. Dar la 99% din viteza luminii, timpul încetinește dramatic, iar lungimile se contractă considerabil. Relativitatea specială a fost confirmată de nenumărate experimente. Acceleratoarele de particule se bazează pe aceasta. Sateliții GPS trebuie să o corecteze. Teoria nu este intuitivă, dar este corectă. Este unul dintre cei doi piloni ai fizicii moderne, alături de mecanica cuantică.

Fapte despre relativitatea specială

• Publicat. 1905.
• Postulează. Fizica este aceeași pentru toți observatorii inerțiali. Viteza luminii este constantă.
• Consecințe. Dilatarea timpului, contracția lungimii, E = mc².
• Se aplică la. Viteze constante, în special cele apropiate de viteza luminii.
• Confirmat de. Acceleratoare de particule, GPS, experimente.

Relativitatea specială nu este același lucru cu relativitatea generală. Relativitatea specială se ocupă de viteze constante. Relativitatea generală se ocupă de accelerație și gravitație.