Un obiect care se mișcă cu viteză relativistă pare mai scurt în direcția mișcării. Aceasta este contracția lungimii, o predicție a relativității speciale. Cu cât obiectul se mișcă mai repede, cu atât se contractă mai mult. La 87% din viteza luminii, un obiect are jumătate din lungimea sa în repaus. La 99,99%, este o fracțiune minusculă. Efectul nu este o iluzie. Este o schimbare reală a lungimii măsurate a obiectului, observată dintr-un sistem de referință diferit.

Contracția lungimii este strâns legată de dilatarea timpului. Ambele provin din faptul că viteza luminii este aceeași pentru toți observatorii, indiferent de mișcarea lor relativă. Pentru a menține viteza luminii constantă, spațiul și timpul trebuie să se ajusteze. Un ceas în mișcare merge mai lent. O riglă în mișcare este mai scurtă. Efectul este sesizabil doar la viteze apropiate de viteza luminii. La vitezele de zi cu zi, contracția este neglijabilă. Un avion cu reacție care zboară cu 800 km/h este mai scurt cu aproximativ lățimea unui atom. Dar în acceleratoarele de particule, unde particulele ating 99,999% din viteza luminii, contracția lungimii este semnificativă și trebuie luată în considerare.

Informații despre contracția lungimii

• Definiție. Obiectele în mișcare par mai scurte.
• Direcție. Numai în direcția mișcării.
• Formulă. L = L₀√(1 - v²/c²).
• Dependent de cadru. Observat dintr-un cadru diferit.
• Legat de. Dilatarea timpului.

Contracția lungimii nu este același lucru cu distorsiunea optică. Este un efect real prezis de relativitate și confirmat experimental.