Nanomedicina aplică nanotehnologia în medicină, de obicei la scară cuprinsă între 1 și 100 de nanometri. La această dimensiune, materialele se comportă diferit. Au o suprafață mai mare, pot traversa barierele biologice și pot fi proiectate pentru a transporta medicamente, agenți de imagistică sau material genetic. Domeniul este încă la început, dar mai multe nanomedicamente sunt deja utilizate clinic.

Cel mai de succes exemplu este lipozomul, o mică bulă de lipidă care poate încapsula un medicament și îl poate proteja de degradare. Doxil, o formulare lipozomală de doxorubicină, reduce toxicitatea cardiacă a medicamentului liber. Alte nanoparticule utilizează polimeri, metale sau proteine ​​ca purtători. Acestea pot fi acoperite cu molecule de direcționare care se leagă de celule specifice, permițând medicamentelor să se acumuleze în tumori sau țesuturi inflamate. Nanoparticulele de aur și nanoparticulele de oxid de fier sunt utilizate în imagistică și terapie termică. Vaccinurile ARNm împotriva COVID-19 utilizează nanoparticule lipidice pentru a livra material genetic în celule.

Ce oferă nanomedicina:

• Livrare țintită. Medicamentele pot fi direcționate către țesuturi specifice.
• Solubilitate îmbunătățită. Nanoparticulele pot transporta medicamente slab solubile.
• Eliberare controlată. Medicamentul poate fi eliberat în decurs de ore, zile sau săptămâni.
• Imagistică și terapie. Unele nanoparticule pot face ambele lucruri simultan.

Există în continuare provocări, inclusiv fabricarea la scară largă, siguranța pe termen lung și căile de reglementare care nu au fost concepute pentru produse la scară nanometrică.