Ingredientul activ este cel care merită meritul. Excipienții își fac treaba. Un excipient este orice substanță dintr-un medicament care nu este ingredientul activ. Poate fi un agent de umplutură pentru a adăuga volum, un liant pentru a menține un comprimat împreună, un agent de dezintegrare pentru a ajuta la descompunerea acestuia în stomac, un înveliș pentru a masca gustul sau un conservant pentru a prelungi durata de valabilitate. Excipienții ar trebui să fie inerți, dar nu sunt întotdeauna.

Lactoza, un agent de umplutură comun, poate provoca simptome digestive la persoanele cu intoleranță la lactoză. Unii coloranți declanșează reacții alergice. Conservanții precum timerosalul din vaccinuri au fost subiect de îngrijorare publică, deși dovezile nu susțin efectele nocive ale dozelor utilizate. Excipienții pot afecta, de asemenea, modul în care un medicament este absorbit. O schimbare a agentului de umplutură de la un producător la altul poate modifica viteza de dizolvare și poate schimba efectul medicamentului, acesta fiind unul dintre motivele pentru care medicamentele generice trebuie să demonstreze bioechivalență.

Roluri comune ale excipienților:

• Fillers. Adaugă volum medicamentelor cu doze mici.
• Binders. Țineți pulberile împreună într-o tabletă.
• Agenți dezintegranți. Ajută tabletele să se descompună în intestin.
• Lubrifianți. Previne lipirea în timpul fabricației.
• Acoperiri. Maschează gustul, controlează eliberarea sau protejează de umiditate.

Lista excipienților de pe etichetă merită citită dacă aveți alergii sau intoleranțe. Majoritatea oamenilor nu trebuie să se gândească niciodată la asta.