Distanța verticală de la vârful unui val până la creasta sa este înălțimea valului. Pentru o anumită stare a mării, valurile individuale variază; înălțimea semnificativă a valului - aproximativ media celei mai înalte treimi a valurilor - este statistica standard utilizată în prognoze și proiectare.

Înălțimea valurilor crește odată cu viteza, durata și frecarea vântului, până la o limită fizică stabilită prin spargerea valului. În ape puțin adânci, înălțimea poate crește și mai mult din cauza depunerii de bancuri de nisip înainte ca valul să se spargă. Valurile extreme reprezintă valori aberante mult peste înălțimea semnificativă a mării înconjurătoare.

Marinarii, inginerii offshore și administratorii de zone costiere se bazează pe informații precise privind înălțimea valurilor. Sateliții măsoară înălțimea din forma semnalelor radar; geamandurile o măsoară direct cu accelerometre sau senzori de presiune. Modelele numerice ale valurilor prezic înălțimea la nivel global și sunt validate continuu în funcție de aceste observații. Chiar și creșteri moderate ale înălțimii tipice a valurilor pot accelera eroziunea costieră în timp.

• Distanța verticală de la jgheab la creastă
• Înălțimea semnificativă a valurilor este statistica cheie
• Depinde de vânt, aflux și adâncimea apei
• Măsurat prin balize și sateliți