Înainte ca funcția să poată fi înțeleasă, structura trebuie cartografiată. Neuroanatomia este disciplina care descrie arhitectura sistemului nervos la scări variind de la regiuni macroscopice până la sinapse individuale.

Metodele clasice se bazau pe disecție, colorarea corpurilor celulare sau a mielinei și trasarea tracturilor cu coloranți injectați. Abordările moderne adaugă imunohistochimie, marcare genetică, microscopie electronică și imagistică neinvazivă, cum ar fi RMN-ul de difuzie. Rezultatul este un atlas din ce în ce mai fin al nucleilor, zonelor corticale, tracturilor fibroase și rețelelor conexionale.

Neuroanatomia oferă fundamentul pentru interpretarea leziunilor, planificarea intervențiilor chirurgicale și proiectarea experimentelor care vizează circuite specifice. Neuroanatomia comparativă dezvăluie atât motive conservate, cât și specializări specifice speciei. Chiar și pe măsură ce studiile funcționale proliferează, cunoștințele anatomice precise rămân indispensabile; un semnal înregistrat în locul greșit sau un loc de stimulare identificat greșit pot induce cercetarea în eroare.

• Studiul structurii sistemului nervos
• Se întinde de la scări macroscopice la ultrastructurale
• Folosește metode de etichetare clasice și moderne
• Esențial pentru interpretarea funcțională