Jazz-ul a apărut în comunitățile afro-americane din New Orleans la începutul secolului al XX-lea și s-a răspândit rapid. Printre caracteristicile sale definitorii se numără improvizația, ritmurile sincopate, notele blue și o senzație ritmică cunoscută sub numele de swing. Stilurile timpurii, precum jazz-ul din New Orleans, swing-ul, bebopul și, mai târziu, jazz-ul modal și free jazz-ul, au reinventat continuu limbajul.

Ansamblul tipic prezintă o secțiune ritmică formată din pian, bas și tobe, care susțin soliști de suflat sau de alamă. Interacțiunea dintre instrumentiști este constantă; soliștii ies la iveală și revin la interpretarea colectivă. Jazz-ul a absorbit influențe din America Latină, Africa, Europa și muzica populară, păstrându-și în același timp accentul principal pus pe exprimarea individuală în cadrul unui grup.

Figuri importante precum Louis Armstrong, Duke Ellington, Charlie Parker, Miles Davis și John Coltrane au extins atât gama tehnică, cât și cea emoțională a muzicii. Astăzi, jazz-ul există atât ca o tradiție istorică, cât și ca o practică vie, în evoluție, la nivel mondial.

Ascultarea jazzului recompensează atenția acordată conversațiilor spontane dintre muzicieni.