Într-o zi însorită, pământul se încălzește mai repede decât oceanul adiacent. Aerul mai cald de deasupra uscatului se ridică, iar aerul mai rece din mare curge spre interior pentru a-l înlocui. Acest flux de aer spre țărm este briza mării.

Briza începe de obicei spre sfârșitul dimineții, se intensifică după-amiaza și se stinge după apusul soarelui. Poate pătrunde zeci de kilometri în interiorul continentului și adesea aduce o scădere vizibilă a temperaturii și o creștere a umidității. O limită numită frontul brizei marine poate declanșa nori sau averse pe măsură ce se deplasează spre țărm.

Comunitățile de coastă se bazează pe efectul de răcire al brizei marine în timpul vremii calde. Circulația este inversată noaptea, când uscatul se răcește mai repede, producând o briză terestră. Topografia locală și vânturile la scară mai mare modifică puterea și ritmul brizei marine.

Imaginile din satelit dezvăluie uneori zona limpede din largul mării și linia norilor din interiorul țării, asociate cu circulația.