Vorbitorii din locuri diferite pot împărtăși aceeași limbă și totuși să aibă un sunet distinct. Un accent este un model caracteristic de pronunție modelat de regiune, grup social sau influența unei alte limbi.

Accentele implică calitatea vocalelor, articularea consoanelor, sincronizarea accentului și intonația. Nu constituie în sine un dialect separat, deși accentul este adesea cel mai sonor marker al diferenței dialectale. Ascultătorii atribuie frecvent accentelor semnificații sociale, uneori pe bună dreptate, alteori nu.

Accentele din a doua limbă apar atunci când obiceiurile sonore ale limbii materne a unui vorbitor se preiau. Antrenamentul poate modifica unele trăsături, însă mulți vorbitori păstrează un accent recognoscibil pe viață. Lingviștii cartografiază accentele pentru a urmări schimbarea și identitatea sunetelor, mai degrabă decât pentru a le clasifica drept corecte sau incorecte.

• Model distinct de pronunție în cadrul unei limbi
• Legat de regiune, clasă sau origine lingvistică
• Implică segmente, ritm și înălțime
• Studiată ca variație, nu ca eroare