O instanță nu poate decide fiecare litigiu care intră pe ușă. Jurisdicția este autoritatea legală a unei instanțe de a audia un caz și de a emite ordine obligatorii cu privire la părțile și obiectul litigiului implicate.

Competența materială se referă la tipul de cauză; competența personală se referă la puterea asupra pârâților. Limitele geografice și ierarhice definesc în continuare care instanță este competentă. Uneori, părțile își dau consimțământul asupra competenței prin contracte sau prin înfățișare; alteori, statutele cu caracter restrictiv și procedura constituțională stabilesc limitele exterioare.

Depunerea cererii la o instanță care nu are competență pierde timp și poate anula hotărârile judecătorești. Avocații apărării examinează din timp bazele jurisdicționale și pot solicita clasarea. Regulile jurisdicționale clare promovează previzibilitatea și protejează inculpații de forurile îndepărtate sau nepotrivite.

• Autoritatea instanței de a audia și de a decide asupra unui caz
• Include aspecte legate de subiect și aspecte personale
• Limitat de geografie, ierarhie și proceduri legale
• Problema fundamentală examinată la începutul litigiului