Gândul nu ajunge întotdeauna în propoziții clare. Fluxul conștiinței este o tehnică narativă care încearcă să redea fluxul continuu, asociativ al experienței mentale a unui personaj. Impresiile senzoriale, amintirile, ideile pe jumătate formate și schimbările bruște ale atenției sunt prezentate cu o intervenție minimă din partea unui narator. James Joyce, Virginia Woolf și William Faulkner se numără printre scriitorii cei mai asociați cu această metodă.

Tehnica poate produce pasaje care par imediate și autentice din punct de vedere psihologic. De asemenea, poate pune la încercare cititorii, care trebuie să urmărească schimbările fără a folosi indicatoarele obișnuite ale narațiunii convenționale. Punctuația poate fi redusă sau modificată; sintaxa poate reflecta salturile minții. Scopul nu este haosul, ci un alt tip de ordine - ordinea conștiinței trăite, mai degrabă decât a relatării șlefuite.

Fluxul conștiinței este potrivit în special pentru explorarea interiorității, a memoriei și a presiunii momentului prezent asupra trecutului. Atunci când este gestionat cu abilitate, acesta extinde resursele ficțiunii, permițând accesul la straturi de experiență pe care metodele mai tradiționale le lasă implicite. Rămâne una dintre inovațiile majore ale literaturii moderniste.