Fuziunea nucleară alimentează Soarele. Nucleele ușoare se unesc pentru a forma unele mai grele, eliberând energie în acest proces. Atomii de hidrogen fuzionează în heliu, iar masa lipsă devine energie. Reacția necesită căldură și presiune extreme, condiții întâlnite în mod natural în nucleele stelare.

Pe Pământ, oamenii de știință urmăresc fuziunea nucleară de zeci de ani. Cea mai promițătoare abordare folosește confinarea magnetică. Un tokamak captează plasma într-un câmp magnetic în formă de gogoașă și o încălzește la peste 100 de milioane de grade Celsius. În 2022, Centrul Național de Aprindere a obținut un câștig net de energie pentru prima dată folosind lasere, deși doar pentru scurt timp și cu un cost enorm.

Fuziunea are avantaje. Combustibilul este abundent, derivat din apă și litiu. Nu produce deșeuri radioactive cu viață lungă. Nu se poate topi. Provocările sunt imense. Susținerea reacției, izolarea plasmei și construirea unei centrale comerciale rămân nerezolvate. Fuziunea este întotdeauna la 30 de ani distanță, spune gluma. S-ar putea să fie în sfârșit mai aproape.

Abordări cheie

• Confinare magnetică (tokamakuri)
• Confinare inerțială (lasere)
• Stellarators
• Inițiative private de fuziune
• Combustibil: deuteriu și tritiu