PIB-ul ia în considerare ceea ce se produce în interiorul granițelor unei țări, indiferent de cine deține fabricile. PNB-ul ia în considerare ceea ce produc locuitorii unei țări, oriunde s-ar afla aceștia în lume. Diferența este subtilă, dar importantă. Dacă o companie japoneză operează o fabrică în Thailanda, acea producție contează în PIB-ul Thailandei și în PNB-ul Japoniei. Dacă un muncitor thailandez trimite bani acasă din Japonia, aceștia fac parte din PNB-ul Thailandei.

PIB-ul a fost cândva unitatea de măsură preferată. Statele Unite l-au folosit până în 1991, când au trecut la PIB. Motivul: PIB-ul surprinde mai bine activitatea din interiorul granițelor unei țări, ceea ce contează pentru ocuparea forței de muncă și veniturile fiscale. PNB-ul surprinde mai bine veniturile cetățenilor unei țări, ceea ce contează pentru nivelul de trai. Niciunul dintre acestea nu este perfect.

Pentru majoritatea țărilor, cele două cifre sunt apropiate. Acestea diferă în țările cu operațiuni străine mari sau cu forță de muncă numeroasă din diaspora. PIB-ul Irlandei este mult mai mare decât PNB-ul său, deoarece atât de multe firme multinaționale înregistrează profituri acolo. Filipinele au un PNB mare în raport cu PIB-ul, deoarece milioane de filipinezi lucrează în străinătate și trimit bani acasă.

PIB vs. PNB

• PIB: producție în interiorul granițelor
• PNB: producția rezidenților, de oriunde
• PIB-ul este egal cu PIB-ul plus venitul net din străinătate
• Statele Unite au trecut de la PNB la PIB în 1991
• Divergența este cea mai mare în economiile mici și deschise