Poluarea este introducerea de substanțe nocive în mediu. Acestea pot fi substanțe chimice, particule, zgomot, lumină sau căldură. Poluanții provin din mai multe surse: fabrici, vehicule, ferme, locuințe și depozite de deșeuri. Unii pătrund în aer, alții în apă, alții în sol. Aceștia dăunează organismelor prin otrăvirea lor, perturbarea reproducerii lor sau schimbarea condițiilor de care au nevoie pentru a supraviețui. Poluarea este unul dintre principalii factori ai pierderii biodiversității, alături de distrugerea habitatelor și schimbările climatice.

Poluarea ia multe forme. Poluarea aerului provenită din arderea combustibililor fosili provoacă boli respiratorii și ploi acide. Poluarea apei provenită din scurgerile agricole și apele uzate creează înfloriri algale și zone moarte. Poluarea cu plastic sufocă viața marină și se descompune în microplastice care intră în lanțurile trofice. Poluarea luminoasă perturbă comportamentul animalelor nocturne și al păsărilor migratoare. Poluarea fonică interferează cu comunicarea și navigația balenelor și păsărilor. Fiecare tip necesită soluții diferite, de la reglementări la tehnologie și schimbări de comportament.

Principalele tipuri de poluare

• Aer: particule, oxizi de azot, dioxid de sulf.
• Apă: nutrienți, substanțe chimice, materiale plastice, ape uzate.
• Sol: metale grele, pesticide, deșeuri industriale.
• Altele: zgomot, lumină și căldură.

Poluarea nu este inevitabilă. Este un produs secundar al modului în care producem și consumăm. Tehnologiile mai curate și regulile mai stricte au redus unele forme de poluare, dar progresul este inegal.