Scoate o piatră de temelie dintr-un arc și întreaga structură se prăbușește. Aceeași logică se aplică și în ecologie. O specie cheie are un efect disproporționat de mare asupra ecosistemului său în raport cu abundența sa. Robert Paine a inventat termenul în 1969, după ce a studiat stelele de mare de pe coasta Pacificului. Când a scos steaua de mare prădătoare Pisaster de pe parcelele experimentale, midiile au preluat stânca, înlăturând scoicile, algele și alte specii. Steaua de mare nu era cel mai numeros organism. Era cea care ținea sistemul laolaltă.

Speciile cheie se prezintă în diferite forme. Prădătorii reglează populațiile de erbivore, ceea ce protejează vegetația. Lupii din Yellowstone au schimbat comportamentul elanilor și au permis sălciilor și aspenilor să se refacă. Inginerii ecosistemelor, precum castorii și câinii de prerie, modifică fizic peisajul și creează habitat pentru alții. Mutualiștii, precum smochinii care hrănesc zeci de specii de animale, joacă un rol cheie diferit. Dacă îi îndepărtați, efectele se propagă prin rețeaua trofică.

Exemple

• Vidrele de mare: controlează aricii de mare, protejând pădurile de alge marine.
• Lupii: reglează populațiile de elani și căprioare.
• Castorii: construiesc zone umede care susțin multe specii.
• Smochinii: oferă fructe animalelor pe tot parcursul anului.

Speciile cheie nu sunt întotdeauna cele mai carismatice sau cele mai abundente. Uneori, cel mai liniștit organism este cel de care depinde totul.