Conservarea protejează și gestionează resursele naturale și biodiversitatea. Aceasta include înființarea de parcuri naționale, restaurarea zonelor umede, protejarea speciilor pe cale de dispariție și gestionarea pădurilor pentru sănătatea pe termen lung. Domeniul își are rădăcinile în secolul al XIX-lea, când vânătorii și naturaliștii au devenit alarmați de dispariția faunei sălbatice din America de Nord și Europa. Yellowstone a devenit primul parc național din lume în 1872. De atunci, conservarea s-a extins de la conservarea peisajelor pitorești la abordarea schimbărilor climatice, fragmentării habitatelor și drepturilor popoarelor indigene care trăiesc și gestionează multe dintre zonele sălbatice rămase ale lumii.

Conservarea ia multe forme. Zonele protejate împiedică dezvoltarea. Proiectele de restaurare readuc la viață ecosistemele degradate. Legile reglementează vânătoarea, pescuitul, exploatarea forestieră și poluarea. Conservarea bazată pe comunitate implică populația locală în gestionarea resurselor de care depinde. Fiecare abordare are compromisuri. Protecția strictă poate strămuta comunitățile. Utilizarea durabilă poate eșua dacă supravegherea este slabă. Cele mai eficiente proiecte combină adesea monitorizarea științifică cu cunoștințele locale și cadre juridice clare.

Strategii comune

• Arii protejate și coridoare pentru fauna sălbatică.
• Restaurarea habitatului și reîmpădurirea.
• Programe de recuperare a speciilor.
• Managementul resurselor naturale bazat pe comunitate.

Conservarea nu înseamnă a izola natura. Este vorba despre menținerea funcționării ecosistemelor în timp ce oamenii trăiesc și muncesc în ele.