Calitatea aerului măsoară cât de curat sau poluat este aerul dintr-o anumită zonă. Aceasta se exprimă de obicei prin concentrația unor poluanți specifici: particule în suspensie, ozon, dioxid de azot, dioxid de sulf și monoxid de carbon. Particulele în suspensie, în special particulele fine cunoscute sub numele de PM2.5, prezintă cel mai mare risc pentru sănătate, deoarece pătrund adânc în plămâni și fluxul sanguin. Organizația Mondială a Sănătății estimează că poluarea aerului exterior contribuie la milioane de decese premature în fiecare an.

Calitatea aerului variază în funcție de locație și oră. Orașele cu trafic intens, activitate industrială și încălzire pe bază de cărbune tind să aibă un aer mai slab. Și vremea contează. Inversiunile de temperatură captează poluanții în apropierea solului, provocând episoade de smog. Stațiile de monitorizare urmăresc nivelurile de poluanți și publică indici care traduc datele complexe în categorii simple, de la bune la periculoase. Acești indici îi ajută pe oameni să decidă dacă să facă mișcare în aer liber, să poarte mască sau să țină ferestrele închise.

Principalii poluanți care prezintă motive de îngrijorare

• PM2,5 și PM10: particule fine și grosiere.
• Ozonul troposferic: format de lumina soarelui și de emisiile vehiculelor.
• Dioxid de azot: în mare parte din trafic și industrie.
• Dioxid de sulf: provenit din arderea combustibililor fosili.

Calitatea aerului nu este doar o problemă exterioară. Aerul din interior poate fi mai rău, în special în casele care folosesc combustibili solizi pentru gătit. Ventilația și sobele mai curate fac o diferență măsurabilă.