Lemnul provine din copaci, iar fiecare specie se comportă diferit. Stejarul este dur, cu fibră deschisă și puternic. Pinul este moale, rășinos și ușor de prelucrat. Nucul este închis la culoare, dens și are un finisaj fin. Arțarul este deschis la culoare, cu fibră densă și rezistent la uzură. Cireșul se închide la culoare odată cu vârsta. Tecul rezistă la putregai și apă. Lista poate continua, iar diferențele contează. Un tâmplar alege o specie în funcție de rezistență, greutate, modelul fibrei, prelucrabilitate și modul în care va fi utilizată piesa finită.

Lemnul este, de asemenea, direcțional. Are fibre care se întind de-a lungul bușteanului. Tăierea în sensul fibrei este ușoară. Tăierea transversală este mai dificilă. Tăierea în sens invers rupe fibrele. Lemnul se mișcă odată cu schimbările de umiditate. Se umflă când este ud și se contractă când este uscat. Această mișcare nu se oprește niciodată. Un blat de masă construit cu fibrele în direcții diferite poate crăpa odată cu schimbarea anotimpurilor. Planurile bune de prelucrare a lemnului țin cont de mișcare.

Lemn de esență tare vs. lemn de esență moale

• Lemn de esență tare — din arbori de foioase precum stejarul, arțarul și nucul, în general mai dens
• Lemn moale — din conifere precum pinul, bradul și cedru, în general mai ușoare și mai ușor de tăiat

Termenii descriu arborele, nu duritatea reală a lemnului. Balsa este un lemn de esență tare și este mai moale decât aproape orice lemn de esență moale. Testați întotdeauna o bucată de lemn înainte de a vă decide asupra unei specii noi.