Tencuiala aplică o pastă pe pereți și tavane pentru a crea o suprafață netedă. Este o meșteșug vechi. Înainte de gips-carton, tencuiala era finisajul interior standard. Este încă folosită în clădiri istorice, case de lux și lucrări decorative. Tencuiala este făcută din gips-carton, var sau ciment, amestecate cu apă și uneori nisip și păr. Se aplică în straturi pe o șipcă sau o suprafață de zidărie. Primul strat este stratul de finisare. Al doilea este stratul maro. Al treilea este stratul de finisare. Fiecare strat trebuie să se usuce înainte de aplicarea următorului.

Tencuielile sunt o meserie pricepută. Tencuielile folosesc un șoim și o mistrie pentru a întinde tencuiala. Șoimul ține tencuiala. Mistria o întinde. Tencuielile lucrează rapid și uniform. Suprafața trebuie să fie plană și netedă. Colțurile trebuie să fie drepte. Finisajul trebuie să fie uniform. O tencuială proastă arată fiecare urmă de mistrie. Una bună arată ca o suprafață netedă și solidă. Tencuiala este mai dură și mai durabilă decât gips-cartonul. De asemenea, este mai scumpă și mai lentă de instalat.

Tencuielile au mai multe avantaje. Sunt rezistente la foc, fonoabsorbante și rezistente la mucegai. Poate fi modelate în curbe, arcade și mulaje decorative. Poate fi nuanțate sau vopsite. Poate fi lustruite până obțin un luciu intens. De asemenea, sunt o meșteșug pe cale de dispariție. Tot mai puțini tencuitori sunt instruiți în fiecare an. Abilitățile sunt transmise prin ucenicie. În conservarea monumentelor istorice, tencuielile sunt esențiale. În construcțiile moderne, sunt un lux. Tencuitorul este un artist cu o mistrie.