Molaritatea este cea mai comună metodă de exprimare a concentrației în chimie. Este numărul de moli de substanță dizolvată per litru de soluție. Unitatea de măsură este moli per litru, prescurtat M. O soluție 1 M de clorură de sodiu conține un mol de NaCl dizolvat în suficientă apă pentru a obține un litru de soluție. Molaritatea depinde de temperatură, deoarece volumul unei soluții se modifică odată cu temperatura.

Pentru a prepara o soluție cu o anumită molaritate, se cântărește substanța dizolvată, se dizolvă într-o cantitate mai mică decât volumul final de solvent și apoi se adaugă solvent până se atinge volumul final. Volumul se măsoară după ce substanța dizolvată este dizolvată, nu înainte. Aceasta deoarece substanța dizolvată ocupă volum și poate modifica volumul total. Pentru lucrări precise, se folosește un balon cotat.

Molaritatea este utilizată în stoichiometrie, titrare și cinetică de reacție. Aceasta permite chimiștilor să calculeze cât dintr-un reactant este necesar pentru a reacționa cu un volum dat de soluție. Ecuația de diluție, M1V1 = M2V2, leagă molaritatea și volumul unei soluții înainte și după diluție. Este utilizată pentru a prepara soluții de lucru din soluții stoc.

Există și alte unități de concentrație. Molalitatea este reprezentată de moli de substanță dizolvată per kilogram de solvent, fiind independentă de temperatură. Procentul de masă este masa de substanță dizolvată împărțită la masa soluției. Părțile per milion sunt utilizate pentru concentrațiile în urme. Fiecare unitate are aplicațiile sale. Molaritatea este convenabilă pentru reacțiile în soluție.