Din venituri minus costul direct de producere a bunurilor sau serviciilor vândute rezultă marja brută. Aceasta este de obicei exprimată ca procent din venituri. O marjă brută de 40% înseamnă că pentru fiecare dolar din vânzări, rămân patruzeci de cenți după acoperirea costului bunurilor vândute; restul trebuie să acopere cheltuielile de exploatare, dobânzile, impozitele și profitul.

Marja brută este un indicator cheie al puterii de stabilire a prețurilor și al eficienței producției. Marjele mari sugerează că, deși clienții apreciază produsul suficient de mult pentru a-l plăti cu mult peste costul său direct, compania produce eficient. Marjele mici pot semnala o concurență intensă, costuri ridicate ale factorilor de producție sau probleme operaționale. Tendințele marjei brute în timp dezvăluie adesea schimbări în economia de bază a afacerii.

Analiștii compară marjele brute ale companiilor din aceeași industrie și cu istoricul propriu al unei firme. Managerii folosesc această metrică pentru a evalua liniile de produse, deciziile de stabilire a prețurilor și eforturile de control al costurilor. Deoarece se află în partea de sus a contului de profit și pierdere, marja brută este una dintre primele cifre examinate atunci când se evaluează sănătatea financiară.