ADN-ul stochează instrucțiunile. ARN-ul le execută. ARN-ul este un acid nucleic similar ADN-ului, dar cu două diferențe: folosește riboză în loc de dezoxiriboză și folosește uracil în loc de timină. De obicei, este monocatenar, ceea ce îi permite să se plieze în forme complexe și să îndeplinească diverse funcții. ARN-ul nu este doar un mesager. Este un catalizator, un regulator și o moleculă structurală.

Există mai multe tipuri de ARN. ARN-ul mesager transportă secvența unei gene de la ADN la ribozom, unde este tradusă în proteină. ARN-ul de transfer aduce aminoacizi la ribozom. ARN-ul ribozomal formează nucleul ribozomului și catalizează sinteza proteinelor. MicroARN-ul și ARN-ul interferent mic reglează expresia genelor prin legarea la ARNm și blocarea traducerii sau promovarea degradării. ARN-ul lung necodificator are numeroase funcții, inclusiv reglarea transcripției și a structurii cromatinei.

ARN-ul este, de asemenea, un instrument. Vaccinurile ARNm instruiesc celulele să producă antigene. Interferența ARN reduce la tăcere genele pentru cercetare și terapie. Aptamerii ARN se leagă de ținte cu specificitate ridicată. CRISPR ghidează ARN-urile direcționând enzimele de editare către locații precise. Secvențierea ARN-ului măsoară expresia genelor în transcriptom.

ARN-ul este mai puțin stabil decât ADN-ul, ceea ce îl face mai dificil de prelucrat, dar și mai dinamic. Nivelurile sale se schimbă rapid ca răspuns la semnale, ceea ce îl face un indicator sensibil al stării celulare.