În 2020, lumea avea nevoie rapid de un vaccin împotriva COVID-19. Două companii, Pfizer-BioNTech și Moderna, au livrat unul în mai puțin de un an, folosind o tehnologie care nu mai fusese aprobată până atunci. Vaccinul ARNm instruiește celulele să producă o proteină virală, pe care sistemul imunitar o recunoaște și o reține. Când apare virusul real, sistemul imunitar este pregătit.

Mecanismul este elegant. ARN-ul mesager este o moleculă care transportă instrucțiuni de la ADN la ribozom, unde se produc proteinele. Într-un vaccin ARNm, ARNm codifică un antigen viral, precum proteina spike SARS-CoV-2. ARNm este ambalat în nanoparticule lipidice care îl livrează în celule. Celulele produc antigenul, iar sistemul imunitar declanșează un răspuns. ARNm este degradat la scurt timp după aceea și nu intră în nucleu și nu modifică ADN-ul celulei.

Vaccinurile ARNm au avantaje. Pot fi concepute rapid odată ce secvența virală este cunoscută. Sunt fabricate folosind un proces fără celule, care este mai rapid și mai scalabil decât producția tradițională de vaccinuri. Nu conțin virus viu, deci nu pot provoca infecții. Pot fi actualizate rapid pe măsură ce virusurile suferă mutații.

Provocările sunt stabilitatea și livrarea. ARNm este fragil și trebuie depozitat la temperaturi scăzute. Nanoparticulele lipidice pot provoca efecte secundare. Iar tehnologia este nouă, așa că datele pe termen lung sunt limitate. În ciuda provocărilor, vaccinurile ARNm reprezintă un progres major și sunt dezvoltate pentru alte boli, inclusiv cancerul și gripa.