Materia rareori cade direct într-o gaură neagră. Se învârte în spirală. Pe măsură ce gazul și praful se apropie de un obiect masiv, conservarea momentului cinetic le aplatizează într-un disc rotativ. Frecarea dintre particule încălzește discul la milioane de grade, iar acesta strălucește - uneori mai puternic decât întreaga galaxie din jurul său.

Discurile de acreție se formează în jurul găurilor negre, stelelor neutronice, piticelor albe și protostelelor tinere. Fizica diferă în funcție de scară. În jurul unei găuri negre cu masă stelară, discul emite raze X. În jurul unei protostele, acesta emite unde infraroșii și radio înainte ca planetele să se condenseze din el. Același mecanism de bază funcționează în ambele cazuri: gravitația trage materia spre interior, iar discul radiază energia care nu poate fi înghițită.

Astronomii studiază discurile de acreție deoarece acestea dezvăluie masa și rotația obiectului central. Marginea interioară a discului din jurul unei găuri negre se află pe orbita circulară stabilă cea mai interioară, o limită stabilită de relativitatea generală. Măsurarea razelor X din acea regiune testează ecuațiile lui Einstein în cea mai puternică gravitație disponibilă.