Zidăria este o construcție care folosește unități individuale - cărămizi, pietre, blocuri de beton - lipite între ele cu mortar. Este una dintre cele mai vechi metode de construcție și încă una dintre cele mai durabile. Un perete de zidărie bine construit poate rezista secole cu o întreținere minimă.

Unitățile sunt suprapuse în modele numite legături. O legătură continuă decalează fiecare rând cu o jumătate de unitate, ceea ce distribuie încărcările și previne îmbinările verticale continue. Alte legături, precum cele englezești sau flamande, creează texturi vizuale și comportamente structurale diferite. Mortarul ține unitățile împreună, acomodează mișcările ușoare și sigilează golurile.

Zidăria este rezistentă la compresiune, dar slabă la întindere. De aceea, pereții din zidărie sunt groși și adesea contrafortificați sau întăriți. Pereții moderni din zidărie pot include armătură de oțel, mortar și legături la o structură. Zidăria neîntărită este vulnerabilă la cutremure, iar multe clădiri mai vechi necesită modernizări seismice.

Zidăria are și masă termică. Absoarbe căldura în timpul zilei și o eliberează noaptea, ceea ce poate atenua fluctuațiile de temperatură. În climatul potrivit, acesta este un avantaj. În cel nepotrivit, poate fi un dezavantaj.