O cupolă este un acoperiș emisferic care închide un spațiu fără suporturi interne. Este una dintre cele mai eficiente forme structurale din arhitectură. O cupolă suportă încărcări prin compresie, distribuindu-le uniform în jurul bazei sale. De aceea, constructorii antici puteau acoperi spații vaste cu piatră și cărămidă cu mult înainte de existența oțelului.

Panteonul din Roma, finalizat în jurul anului 126 d.Hr., rămâne cea mai mare cupolă din beton nearmat din lume. Interiorul său casetat și oculusul central au inspirat arhitecți timp de secole. Cupolele ulterioare - Hagia Sofia, Catedrala din Florența, Bazilica Sfântul Petru, Capitoliul SUA - au dus forma și mai departe.

Cupolele moderne folosesc oțel, beton armat și chiar material textil gonflabil. Cupolele geodezice, popularizate de Buckminster Fuller, distribuie forțele printr-o rețea de triunghiuri. Sunt ușoare și rezistente, deși pot fi dificil de protejat de intemperii.

Domurile nu sunt doar acoperișuri. Ele creează un volum interior care pare sacru, civic sau pur și simplu grandios. Forma în sine este purtătoare de semnificație.