Deșertificarea este procesul prin care terenurile fertile din regiunile aride, semiaride și subumide uscate devin deșert, pierzând productivitatea biologică și acoperirea vegetală. Aceasta este determinată de o combinație de variabilitate climatică - în special secetă - și activități umane, inclusiv pășunatul excesiv, defrișările, irigațiile nesustenabile și supracultivarea. Termenul a câștigat importanță în timpul secetelor din Sahel din anii 1960 și 1970, iar Convenția Națiunilor Unite pentru Combaterea Deșertificării (UNCCD) a fost adoptată în 1994. Deșertificarea afectează aproximativ o treime din suprafața terestră a Pământului și amenință mijloacele de trai a milioane de oameni, în special în Africa, Asia Centrală și Orientul Mijlociu. Consecințele includ eroziunea solului, salinizarea, pierderea biodiversității, producția alimentară redusă și migrația. Contramăsurile includ terasarea, perdele de vânt, agrosilvicultura, pășunatul rotativ, colectarea apei și inițiativa Marele Zid Verde din Sahel. Eforturile de restaurare vizează recuperarea terenurilor degradate, sechestrarea carbonului și sprijinirea mijloacelor de trai rurale durabile.