În vorbirea cotidiană, un argument este o luptă. În filosofie, este o structură. Un argument este un set de afirmații în care unele, numite premise, sunt oferite ca sprijin pentru alteia, numită concluzie. Premisele ar trebui să ofere motive pentru acceptarea concluziei. Dacă acestea au succes este o întrebare separată.

Argumentele se prezintă în două forme principale. Argumentele deductive își propun să garanteze concluziile: dacă premisele sunt adevărate și forma este validă, concluzia trebuie să fie adevărată. Argumentele inductive își propun să facă concluziile probabile. Un argument deductiv poate fi valid, dar nefondat dacă o premisă este falsă. Un argument inductiv poate fi puternic sau slab, în ​​funcție de cât de mult sprijin oferă premisele. Filosofii disting validitatea, care privește forma, de temeinicie, care necesită atât o formă validă, cât și premise adevărate. De asemenea, ei disting argumentele de explicații, care presupun concluzia și încearcă să arate de ce este așa.

Părți ale unui argument

• Premise. Afirmații oferite ca motive.
• Concluzie. Afirmația este susținută.
• Inferență. Legătura dintre premise și concluzie.
• Validitate. Dacă concluzia rezultă în mod necesar.
• Sistem solid. Validitate plus premise adevărate.

A identifica un argument înseamnă a găsi concluzia și a te întreba ce o susține. Această abilitate este esențială pentru filosofie, drept, știință și luarea deciziilor de zi cu zi.