Jocurile de strategie în timp real pun jucătorii într-un mod continuu de luare a deciziilor. Spre deosebire de jocurile pe ture, unde toată lumea își așteaptă rândul, un RTS menține cronometrul în funcțiune. Armatele se mișcă, resursele se adună, iar bazele se extind, în timp ce adversarul face același lucru pe cealaltă parte a hărții.

Genul a prins contur la începutul anilor 1990, cu titluri care necesitau gândire rapidă și multitasking. Jucătorii încep de obicei cu o mână de muncitori, colectează minerale sau lemn, construiesc clădiri și antrenează unități de luptă. Victoria vine adesea dintr-o economie superioară, o compoziție inteligentă a unităților sau un atac bine sincronizat care prinde inamicul prin surprindere.

Jocurile RTS moderne recompensează în continuare controlul hărții și cercetarea. Un jucător bun își mută constant atenția între producție, poziționarea armatei și extinderea către noi noduri de resurse. Cele mai bune meciuri se simt ca un joc de șah de mare viteză jucat cu tancuri, dragoni sau roiuri extraterestre în loc de piese pe o tablă.

• Acțiune continuă în loc de rotații alternante
• Colectarea resurselor și construirea bazei ca bucle de bază
• Accent pe multitasking și adaptare rapidă