Un închinător oferă un animal, mâncare sau un dar simbolic unei zeități, adesea distrugându-l sau consumându-l într-un mod prestabilit. Acest act este sacrificiul. Este una dintre cele mai vechi și mai răspândite forme de comportament religios.

Motivațiile includ ispășirea, mulțumirea, comuniunea și menținerea ordinii cosmice. Jertfa de sânge a avut o intensitate deosebită în multe culturi antice. Criticile etice și profetice au internalizat uneori sacrificiul ca o metaforă pentru ascultare sau dăruire de sine. Teologia creștină interpretează moartea lui Isus ca un sacrificiu unic și final.

Practica religioasă modernă a înlocuit în mare măsură sacrificiile animale cu ofrande de rugăciune, bani sau servicii, deși sacrificiul literal continuă în unele tradiții. Logica de bază rămâne recunoașterea costisitoare a faptului că ceva valoros i se datorează sacrului. Sacrificiul dramatizează asimetria dintre uman și divin.

• Ofrandă făcută unei zeități, care implică adesea distrugere sau dar
• Exprimă devotament, recunoștință sau ispășire
• Răspândit istoric în toate culturile
• Adesea reinterpretat în termeni etici sau spirituali