Un sacrament este un semn vizibil al unui har invizibile. Definiția este clasică, însă practica este mai veche decât definiția. Apa, pâinea, vinul, uleiul și punerea mâinilor devin mijloacele obișnuite prin care biserica crede că Dumnezeu acționează.

Tradițiile catolice și ortodoxe recunosc șapte sacramente: botezul, confirmarea sau mirungerea, Euharistia, pocăința, ungerea bolnavilor, hirotonirea și căsătoria. Majoritatea tradițiilor protestante păstrează două - botezul și Cina Domnului - ca fiind riturile instituite în mod clar de Hristos însuși. În fiecare caz, elementul material nu este magic; este vehiculul desemnat al unei promisiuni. Apa baptismală nu simbolizează doar curățarea; este locul unde curățarea este promisă și oferită. Pâinea și vinul nu doar aduc aminte; ele sunt comuniunea cu trupul și sângele lui Hristos.

Reformatorii au dezbătut modul precis al prezenței lui Hristos în Euharistie și necesitatea anumitor rituri. Aceste dezbateri încă modelează granițele confesionale. Cu toate acestea, în toate diviziunile, convingerea fundamentală persistă: Dumnezeu se întâlnește cu ființele umane prin acțiuni tangibile, comune, mai degrabă decât prin intuiție pur privată.

Prin urmare, un sacrament leagă spiritualul de trup și individul de comunitate. Este harul pus la dispoziție într-o formă care poate fi văzută, atinsă și gustată.