Neuronii oglindă sunt celule care se activează atât atunci când un individ efectuează o acțiune, cât și atunci când individul observă pe altcineva efectuând aceeași acțiune sau una similară. Aceștia au fost identificați pentru prima dată în cortexul premotor al maimuțelor și au fost ulterior deduși la oameni prin neuroimagistică și alte metode.

Descoperirea a sugerat o bază neuronală pentru înțelegerea acțiunilor celorlalți prin maparea lor pe propriul sistem motor. Când o maimuță apucă un obiect, anumiți neuroni se descarcă; aceiași neuroni se descarcă atunci când maimuța privește o altă persoană apucându-l. La oameni, se crede că sistemele de rezonanță similare contribuie la imitație, empatie și înțelegerea intențiilor. Amploarea și funcția precisă a sistemelor neuronilor oglindă rămân subiecte de cercetare și dezbatere activă.

Unii teoreticieni au asociat neuronii oglindă cu evoluția limbajului și a cogniției sociale. Alții avertizează că dovezile umane sunt mai indirecte decât înregistrările originale ale maimuțelor și că multe procese cognitive contribuie la înțelegerea acțiunilor.

Atunci când observarea unei alte persoane acționând activează o parte din același mecanism neuronal folosit pentru a acționa singur, neuronii oglindă fac parte din explicație.