Pe spectrul politic convențional, stânga favorizează o mai mare egalitate socială și economică, o furnizare publică mai extinsă și o reformă mai rapidă a ierarhiilor tradiționale. Conținutul exact variază în funcție de țară și epocă, însă orientarea către egalitate și schimbare rămâne ușor de recunoscut.

Partidele și mișcările de stânga au susținut dintotdeauna drepturile muncitorilor, extinderea statelor sociale, drepturile civile pentru grupurile marginalizate și constrângerile asupra puterii de piață. Acestea variază de la social-democrații care acceptă capitalismul reglementat până la socialiștii democrați și, mai departe, tradițiile revoluționare. Dezbaterile interne despre strategie și puritate sunt frecvente.

Succesul electoral al stângii depinde adesea de formarea unor coaliții între clase, regiuni și identități. Criticii acuză stânga că subestimează stimulentele economice și continuitatea culturală; susținătorii răspund că inegalitatea și excluziunea neabordate subminează atât justiția, cât și stabilitatea. Granița dintre centru-stânga și stânga extremă se schimbă în funcție de circumstanțele politice.

Politica de stânga rămâne un vehicul principal pentru revendicările unei distribuții mai egale a resurselor și a recunoașterii.