Tabula rasa este teoria conform căreia mintea este o tablă goală la naștere. Toată cunoașterea provine din experiență. Nu există idei înnăscute. Mintea este goală până când simțurile o umplu. Termenul este latin pentru tăbliță răzuită. Era folosit în Roma antică pentru o tăbliță de ceară goală. John Locke a popularizat ideea în secolul al XVII-lea.

Locke a argumentat împotriva ideilor înnăscute. El a spus că mintea este hârtie albă, lipsită de orice caracter. Experiența scrie pe ea. Senzația furnizează materialele. Reflecția le organizează. Cunoașterea se construiește din experiență. Nimic nu este înnăscut. Teoria este empiristă. Aceasta contrastează cu raționalismul, care susține că unele idei sunt înnăscute.

Implicațiile Tabulae Rasa

• Toată cunoașterea vine din experiență.
• Nu există idei înnăscute.
• Natură vs. educație: educația domină.
• Educația și mediul înconjurător modelează mintea.
• Potențialul uman este nelimitat.

Tabula rasa este controversată. Știința modernă arată că creierul nu este gol. Are structuri înnăscute. Are prejudecăți. Are predispoziții. Achiziția limbajului, de exemplu, pare să necesite capacități înnăscute. Noam Chomsky a pledat pentru o gramatică universală. Aceasta contrazice tabula rasa. Dar ideea lui Locke a fost radicală. A contestat ideea că regii se nasc superiori. A contestat ideea că cunoștințele sunt fixe. A spus că oricine poate învăța orice. Aceasta este democratică. Este, de asemenea, optimistă. Dezbaterea dintre natură și educație continuă. Mintea nu este o tablă goală. Dar nici nu este complet preprogramată. Experiența contează. Structurile înnăscute contează. Adevărul este la mijloc. Tabula rasa este o extremă. Nu este întregul adevăr. Dar este o idee puternică.