Rațiunea este capacitatea gândirii logice și coerente. Este ceea ce ne permite să tragem inferențe, să rezolvăm probleme și să emitem judecăți. Nu este același lucru cu inteligența, care este abilitatea de a învăța și de a aplica cunoștințe. Nu este același lucru cu raționalitatea, care este calitatea de a fi rezonabil. Rațiunea este o facultate, un proces și o normă. Este facultatea pe care o folosim atunci când gândim. Este procesul de a trage concluzii din premise. Este norma care ne spune ce concluzii sunt justificate. Filosofii au dezbătut dacă rațiunea este universală sau modelată cultural, dacă este pur formală sau influențată emoțional și dacă este aceeași la toți oamenii.

Kant a susținut că rațiunea este sursa moralității și fundamentul cunoașterii. Hume a susținut că rațiunea este sclavul pasiunilor, că ne poate spune cum să ne atingem obiectivele, dar nu și ce obiective să urmărim. În secolul al XX-lea, teoreticienii critici au pus la îndoială credința Iluminismului în rațiune, indicându-i utilizarea acesteia în dominare și exploatare. Oamenii de știință cognitivi au arătat că raționamentul uman este adesea părtinitor și emoțional. Dar rațiunea rămâne esențială pentru filosofie, știință și drept. Este ceea ce apelăm atunci când cerem dovezi, când testăm argumente, când încercăm să persuadăm. Rațiunea nu este infailibilă. Dar este cel mai bun instrument pe care îl avem.

Tipuri de motive

• Deductiv.
• Inductiv.
• Practic.
• Teoretic.

Rațiunea nu este același lucru cu logica. Logica este studiul formal al raționamentului valid. Rațiunea este capacitatea mai largă pe care o studiază logica.