O generalizare pripită trage o concluzie din dovezi insuficiente. Întâlnești doi oameni nepoliticoși dintr-un oraș și ajungi la concluzia că toți cei de acolo sunt nepoliticoși. Încerci un restaurant prost și decizi că toate restaurantele din lanț sunt proaste. Eșantionul este prea mic. Concluzia este prea largă. Generalizarea este pripită.

Eroarea este frecventă în raționamentul cotidian. Stereotipurile sunt generalizări pripite. Prejudecata este o generalizare pripită. O singură experiență neplăcută duce la o concluzie generală. Dovezile nu susțin concluzia. Eșantionul nu este reprezentativ. Concluzia nu este justificată.

Exemple de generalizare pripite

• Bunicul meu a fumat și a trăit până la 90 de ani, deci fumatul nu este dăunător.
• M-am îmbolnăvit după ce am mâncat acolo, așa că restaurantul este insalubru.
• Doi oameni din țara aceea au fost nepoliticoși, așa că toți cei de acolo sunt nepoliticoși.
• Acest produs s-a stricat, deci marca nu este de încredere.
• Primele trei aruncări de monede au ieșit cap, așa că moneda a aterizat întotdeauna cap.

Generalizarea pripită este o eroare bazată pe dovezi insuficiente. Remediul este colectarea mai multor date. Un eșantion mai mare este mai reprezentativ. Un studiu controlat este mai bun decât o anecdotă. Eroarea este frecventă deoarece anecdotele sunt vii. O singură poveste pare o dovadă. Nu este. Este un singur punct de date. Un punct de date nu este un model. Mintea umană caută modele. Vede modele în zgomot. Generalizarea pripită este o eroare naturală. Necesită antrenament pentru a o evita. Data viitoare când trageți o concluzie generală dintr-un eșantion mic, întrebați-vă: câte cazuri am observat? Este eșantionul reprezentativ? Răspunsul este adesea nu. Generalizarea este pripită. Ar trebui revizuită.