Plantele cu flori care trăiesc complet scufundate în apele marine puțin adânci sunt iarba de mare. Acestea formează pajiști în zonele de coastă din întreaga lume, înrădăcinate în sedimente moi și absorbind energia din lumina soarelui care pătrunde în apa limpede și puțin adâncă.

Pajiștile marine stabilizează sedimentele, îmbunătățesc claritatea apei, stochează carbonul în soluri și oferă habitat de pepinieră pentru pești și nevertebrate importante din punct de vedere comercial. De asemenea, hrănesc țestoasele marine, lamantinii, dugongii și o mulțime de animale mai mici care pășunează. Deoarece necesită o calitate bună a apei și o lumină adecvată, iarbele marine sunt indicatori sensibili ai sănătății ecosistemului costier.

Printre amenințări se numără poluarea cu nutrienți care stimulează algele și reduce lumina, perturbările fizice cauzate de dragare și ancore și creșterea temperaturilor. Proiectele de restaurare transplantează iarba marină și îmbunătățesc calitatea apei locale, cu rate de succes mixte, dar în creștere. Protejarea pajiștilor existente este, în general, mai eficientă decât încercarea de a le restaura după pierdere.

Un singur hectar de iarbă marină sănătoasă poate susține zeci de mii de pești și poate îngropa carbonul timp de secole.