Deși cele două emisfere cerebrale par similare, ele nu sunt identice din punct de vedere funcțional. Lateralizarea se referă la tendința ca anumite funcții cognitive sau perceptive să fie îndeplinite mai eficient de o emisferă decât de cealaltă.

Limbajul este cel mai bine documentat exemplu: la marea majoritate a dreptacilor și la mulți stângaci, emisfera stângă este dominantă în producerea și înțelegerea vorbirii. Unele aspecte ale atenției spațiale și ale procesării feței prezintă o tendință spre emisfera dreaptă. Lateralizarea este gradată, nu absolută; ambele emisfere contribuie de obicei, dar una poate prelua inițiativa.

Gradul de lateralizare poate fi evaluat prin imagistică, prin testare cu amobarbital sodic sau după o leziune unilaterală. Leziunea precoce poate uneori să deplaseze limbajul către emisfera opusă, ilustrând plasticitatea reziduală. Înțelegerea lateralizării ajută la prezicerea deficitelor după accidentul vascular cerebral și ghidează planificarea neurochirurgicală în apropierea cortexului elocvent.

• Specializarea funcției într-o emisferă
• Cel mai pronunțat pentru limbaj
• Gradat mai degrabă decât absolut
• Important pentru localizarea clinică