Nu fiecare diferență fonetică contează la fel de mult într-o limbă. Fonologia este studiul modului în care sunetele sunt organizate și funcționează în cadrul unui anumit sistem lingvistic pentru a codifica sensul.

Fonologii identifică fonemele, enunță reguli alofonice, analizează structura silabelor, accentul și tonul și modelează alternanțele care apar în morfologie. Ei fac abstracție de detaliile fonetice brute pentru a surprinde modele pe care vorbitorii le cunosc implicit. Lucrările tipologice compară sistemele fonologice din diferite limbi.

Fonologia interacționează cu fonetica, morfologia și lexicul. Cadrele teoretice diferă în ceea ce privește reprezentarea și arhitectura regulilor versus constrângerile, însă au în comun scopul de a explica intuițiile vorbitorilor nativi despre modelele sonore. Descrierea câmpului include întotdeauna o schiță fonologică alături de inventarul fonetic.

• Studiul modelelor sonore în cadrul limbilor
• Acoperă foneme, reguli, silabe, accentul și tonul
• Mai abstract decât fonetica
• Esențial în descrierea și teoria limbajului