Un fonem este cea mai mică unitate sonoră distinctivă dintr-o limbă. Schimbarea unui fonem schimbă sensul unui cuvânt.

În limba engleză, sunetele /b/ și /p/ sunt foneme diferite, deoarece „bat” și „pat” înseamnă lucruri diferite. Limbile diferă prin contrastele sonore pe care le tratează ca fiind distinctive. Sugarii sunt inițial sensibili la o gamă largă de distincții fonetice; până la sfârșitul primului an, devin mai specializați pentru fonemele limbii pe care o aud cel mai des. Procesul de percepție categorială atribuie semnale acustice continuu variabile unor categorii discrete de foneme.

Fonemele sunt categorii abstracte, mai degrabă decât evenimente acustice fixe. Același fonem este produs diferit în funcție de sunetele înconjurătoare, de vorbitor și de viteza de vorbire. Cu toate acestea, ascultătorii recuperează fonemele intenționate cu o precizie ridicată în condiții obișnuite. Tulburările de procesare fonologică pot afecta citirea și limbajul vorbit.

Diferența dintre un cuvânt și altul se reduce adesea la un singur fonem.