Vorbirea cotidiană este plină de expresii informale care apar rareori în scrisul formal. Un colocvial este una dintre aceste expresii - un cuvânt sau o frază care aparține conversației obișnuite, mai degrabă decât limbajului elevat sau tehnic. „O să”, „copii” și „a ieși la iveală” sunt colocviale în majoritatea contextelor. Ele semnalează familiaritate și ușurință.

Limbajul colocvial variază în funcție de regiune, generație și grup social. Ceea ce sună natural într-o comunitate poate suna ciudat sau incorect în alta. Scriitorii care doresc să surprindă un dialog realist sau o anumită voce narativă se bazează adesea pe colocvialisme. Utilizarea excesivă în contexte formale, însă, poate submina autoritatea sau claritatea.

Granița dintre colocvial și argou nu este întotdeauna clară. Colocvialismele tind să fie mai larg acceptate și să dureze mai mult; argoul este adesea mai efemer și specific unui grup. Ambele îmbogățesc limba vorbită. Recunoașterea colocvialismelor îi ajută pe cititori și ascultători să evalueze registrul și contextul social și îi ajută pe scriitori să aleagă nivelul de formalitate care se potrivește scopului lor.