Același fonem nu sună întotdeauna identic. Un alofon este o variantă fonetică dependentă de context a unui fonem care nu schimbă sensul cuvântului în limba respectivă.

[pʰ] aspirat în engleză din pin și [p] neaspirat în spin sunt alofone ale lui /p/. Vorbitorii le tratează ca fiind „același sunet”, chiar dacă instrumentele prezintă diferențe clare. Variantele considerate alofone sunt specifice fiecărei limbi; un contrast într-o limbă poate fi o variație automată în alta.

Fonologii descoperă alofonii verificând distribuția complementară și lipsa perechilor minime. Practica transcripției îi obligă pe studenți să observe detalii pe care fonologia lor nativă le filtrează de obicei. Regulile alofonice sunt o parte esențială a modelului sonor al unei limbi.

• Variantă fonetică previzibilă a unui fonem
• Nu creează diferențe de sens în limbă
• Adesea în distribuție complementară
• Specific limbii, mai degrabă decât universal