Realizarea mai multor copii identice ale unui segment specific de ADN este o practică obișnuită în biologia moleculară. Clonarea genelor introduce o genă de interes într-un vector, de obicei o plasmidă, și introduce constructul într-o celulă gazdă care replică ADN-ul. Rezultatul este o preparare pură, amplificată, a genei.

Enzimele de restricție și ADN ligaza creează molecule recombinante. Bacteriile transformate sunt selectate cu markeri antibiotici. Odată clonată, gena poate fi secvențiată, exprimată ca proteină sau utilizată în experimente ulterioare. Clonarea ADN-ului complementar pornește de la ARN-ul mesager și capturează secvențele exprimate.

Clonarea stă la baza producției de proteine ​​recombinante, a organismelor transgenice și a multor teste de diagnostic. Metodele moderne utilizează adesea amplificarea PCR sau ADN-ul sintetic, însă clonarea clasică rămâne o competență de bază în laborator. Verificarea atentă asigură că secvența clonată corespunde cu originalul.

• Producerea mai multor copii identice ale genelor
• Folosește vectori și celule gazdă
• Permite studiul sau exprimarea ulterioară
• Fundamentele tehnologiei ADN-ului recombinant