Modul în care este scris ceva este la fel de distinctiv ca o amprentă. Stilul cuprinde alegerea cuvintelor, ritmul propozițiilor, limbajul figurat și textura generală a prozei sau a versurilor. Stilul unui scriitor poate fi minimalist sau ornamentat, formal sau colocvial, ironic sau serios. Cititorii recunosc adesea un autor preferat dintr-un singur paragraf.

Stilul nu este un decor adăugat ulterior; este inseparabil de sens. Aceleași evenimente narate în stiluri diferite produc efecte diferite și chiar implicații diferite. Dezvoltarea unui stil personal necesită timp și implică atât măiestrie conștientă, cât și obicei inconștient. Imitarea modelelor admirate este o etapă timpurie obișnuită; urmează o diferențiere treptată.

Criticii analizează stilul pentru a înțelege cum o operă își atinge puterea specifică. Profesorii îi încurajează pe elevi să experimenteze cu alegeri stilistice, astfel încât să devină conștienți de opțiunile disponibile. În cele din urmă, stilul este prezența audibilă sau vizibilă a unei minți care se mișcă prin limbaj în felul său caracteristic.