Un narator nedemn de încredere este un narator a cărui credibilitate este compromisă. Poate minți, uita, înțelege greșit sau înșela în mod deliberat. Cititorul nu poate lua cuvintele sale ad litteram. Povestea pe care o spune nu este povestea care s-a întâmplat.

Termenul a fost inventat de Wayne Booth în 1961, dar metoda folosită este mai veche. „Inima care spune povestea” lui Poe are un narator care insistă că este sănătos la minte în timp ce descrie o crimă. Lolita lui Nabokov este narată de un pedofil care încearcă să se justifice. „Clubul Fight” are un narator care nu își cunoaște propria identitate. Naratorul nesigur îl obligă pe cititor să citească activ. Trebuie să cauți indicii, contradicții și lacune. Uneori, naratorul nu este de încredere pentru că este un copil care nu înțelege ce vede. Alteori este bolnav mintal. Alteori pur și simplu minte. Efectul poate fi tulburător. Te face să pui la îndoială totul, inclusiv propria judecată.

Tipuri

• Mincinos deliberat
• Copil care înțelege greșit
• Bolnav mintal sau confuz
• Părtinitor sau autoamăgitor